Cum creeaza parfumierii esentele cu miros intens de tabac, dar echilibrate din punct de vedere olfactiv?

Nu incape indoiala ca parfumeria este o arta rafinata, plina de subtilitati si nuante care evoca amintiri, atmosfere si emotii. Pentru ca este un domeniu in deplina dezvoltare (in acord cu tehnologia si cu preferintele consumatorilor), nu putine sunt casele de parfumerie celebre care au incercat sa iasa in evidenta prin carea unor simfonii olfactive neobisnuite – cum este cazul parfumurilor cu aroma intensa de tabac.

Mirosul de tabac a fost asociat mult timp cu luxul si statutul social inalt. In secolele trecute, fumatul de tutun era rezervata elitelor, iar aroma era perceputa ca fiind atat puternica, cat si rafinata. Conform acestui lucru, includerea tabacului in retetele de parfumuri a fost vazuta ca un semn de sofisticare si bun gust.

Desi perceptia asupra tutunului a evoluat pe parcursul anilor, in parfumerie notele de tabac au ramas simbol al elegantei clasice si al unui stil de viata rafinat. Cu toate ca asocierea cu fumatul este una inoportuna (din cauza preocuparilor legate de sanatate) mirosul de tabac in parfumerie continua sa fie apreciat pentru caracterul distinctiv si capacitatea de a aduce un plus de complexitate si profunzime unui parfum. 

Dar secretul din spatele compozitiei – echilibrul

Atunci cand un parfumier are ideea sa creeze un parfum cu miros intens de tabac, provocarea principala este de a pastra echilibrul olfactiv. Mirosul de tabac este, prin natura sa, puternic si dominant, ceea ce poate coplesi alte note din compozitia unui parfum; iar rezultatul va fi o aroma prea grea sau chiar neplacuta. 

Unul dintre cele mai importante aspecte ale echilibrarii unor parfumuri arabesti barbati cu miros de tabac este alegerea notelor de baza, de mijloc si de varf. Intr-un parfum cu tabac, acestea pot include esente lemnoase (lemnul de santal sau cedru), care completeaza si potenteaza nota de tabac, fara a o eclipsa. 

Notele de mijloc, care apar dupa ce primele impresii ale parfumului s-au estompat, pot include ingrediente florale sau condimentate, cum ar fi lavanda, cuisoarele sau scortisoara, care adauga profunzime si complexitate. In cele din urma, notele de varf, care sunt percepute imediat dupa aplicarea parfumului, pot fi compuse din esente mai usoare, cum ar fi citricele sau ierburile, care echilibreaza intensitatea tabacului si fac ca parfumul sa fie mai accesibil si placut.

Arta mixului de ingrediente

Crearea unui parfum cu miros de tabac necesita cunoasterea si intelegerea profunda a notelor de tabac, dar si a modului in care acestea interactioneaza cu alte ingrediente. De exemplu, un parfumier poate decide sa combine tabacul cu note dulci, cum ar fi vanilia sau boabele de tonka, pentru a crea un contrast interesant si pentru a atenua asprimea tabacului. 

Alteori se pot folosi note fructate sau florale pentru a adauga o nota de prospetime si pentru a face parfumul mai usor de purtat. In unele cazuri, parfumierii pot opta pentru note verzi sau erbacee, cum ar fi vetiverul sau patchouli, pentru a sublinia aspectele naturale si pamantesti ale tabacului.

Una dintre cele mai semnificative inovatii in parfumerie este utilizarea izolatelor. Izolatele sunt molecule individuale extrase dintr-un ingredient natural printr-un proces complex de separare. Spre deosebire de uleiurile esentiale, izolatele reprezinta una sau cateva molecule specifice, oferind astfel parfumierului un control mult mai mare asupra mirosului final.

In paralel cu utilizarea izolatelor, tehnologiile de distilare si extractie au evoluat considerabil, oferind parfumierilor un nivel de precizie fara precedent. Una dintre cele mai notabile metode moderne este extractia cu CO2 supercritic. 

Acest proces implica utilizarea dioxidului de carbon in stare supercritica (o stare intre lichid si gaz) pentru a extrage esentele din materiile prime. Extractia cu CO2 supercritic este extrem de eficienta si ofera esente de o puritate exceptionala, care pastreaza toate nuantele aromatice ale ingredientului de origine.