Conceptul de parfumuri unisex – cum a luat nastere aceasta idee si ce au facut parfumierii pentru a raspunde trendului?

Astazi ne aflam intr-un punct de cotitura in istoria umanitatii; unul in care rigiditatea categoriilor de gen si normele prestabilite sunt contestate, lasand loc pentru mai multa libertate de auto-exprimare si autenticitate individuala. 

Evident, schimbarea in perceptia asupra genului nu a ramas fara ecou in industriile culturale si creative, inclusiv in domeniul parfumeriei, un sector care, de-a lungul secolelor, a jucat un rol crucial in definirea identitatii si statutului social. Esentele florale delicate erau rezervate doamnelor, in timp ce tonurile lemnoase si condimentate erau preferate de domni. Insa, pe masura ce granitele dintre genuri au devenit mai permeabile, aceasta clasificare binara a inceput sa para depasita si restrictiva.

In remodelarea perceptiilor legate de identitate si gen, parfumierii din intreaga lume au inceput sa exploreze noi teritorii olfactive, incercand sa creeze arome care nu mai sunt incadrate intr-un tipar specific de gen, ci care pot fi purtate si apreciate de oricine, indiferent de identitatea de gen.

Astfel, s-a nascut conceptul de ”parfumuri unisex”, o categorie care sfideaza conventiile si imbratiseaza diversitatea, raspunde unei cereri tot mai mari pentru produse care reflecta o identitate fluida, dar redefineste insasi esenta parfumeriei.

Istoria parfumurilor si evolutia perceptiei asupra genului

In Egiptul Antic, parfumurile erau considerate daruri divine, parte integranta a ceremoniilor religioase si a ritualurilor de imbalsamare, simbolizand puritatea si legatura cu divinitatea. In aceasta perioada nu exista o diferentiere clara intre genuri in ceea ce priveste utilizarea parfumurilor; atat barbatii, cat si femeile foloseau esente parfumate, intr-un mod strans legat de credintele lor spirituale si de nevoia de a onora zeii. 

In Grecia si Roma Antica, parfumeria a continuat sa fie un simbol al bogatiei si puterii, dar incepe sa se contureze si o distinctie mai clara intre parfumurile considerate potrivite pentru barbati si cele pentru femei. In special in Roma, parfumurile devenisera un adevarat semn al opulentei si decadentei, fiind folosite in abundenta de elitele sociale. 

In Evul Mediu, odata cu caderea Imperiului Roman si ascensiunea influentei crestine in Europa, parfumurile, in special cele puternic, au inceput sa fie privite cu suspiciune, fiind asociate cu pacatul si imoralitatea. In aceasta perioada, esentele florale si uleiurile parfumate au fost folosite mai degraba in scopuri medicinale si pentru a ascunde mirosurile neplacute decat pentru placerea pur estetica. 

Renasterea a marcat o perioada de reinnoire a interesului pentru parfumuri, iar odata cu aceasta, o diversificare a rolului pe care acestea il jucau in viata de zi cu zi. In Italia, centrul Renasterii, parfumurile au cunoscut o adevarata renastere, iar curtile regale au devenit epicentre ale modei si ale inovatiei in parfumerie. In aceasta epoca, parfumurile incep sa fie din nou asociate cu luxul si rafinamentul, iar distinctiile de gen incep sa fie mai pronuntate. Barbatii si femeile preferau esente diferite – femeile optau pentru arome florale si dulci, in timp ce barbatii preferau notele mai lemnoase si picante. 

Secolul al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea au fost continuare a acestei tendinte – in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, Palatul Versailles era impregnat de mirosuri somptuoase, cu parfumuri create special pentru membrii curtii. 

In secolul al XIX-lea, parfumeria a continuat sa fie un domeniu in care distinctiile de gen erau puternic marcate. Parfumurile erau folosite pentru a sublinia feminitatea delicata a femeilor si masculinitatea barbatilor. Femeile erau incurajate sa foloseasca arome subtile, care sa le reflecte modestia si virtutea, in timp ce barbatii le preferau pe cele mai robuste si mai putin evidente. 

Secolul XX

Secolul al XX-lea a adus cu sine schimbari sociale profunde care au inceput sa sfideze aceste conventii traditionale. Miscarile feministe si revolutiile culturale din anii 1960 si 1970 au fost impus o reevaluare a modului in care genul si identitatea erau percepute si exprimate. Odata cu aceasta, a inceput sa se dezvolte si ideea ca parfumurile nu trebuie sa fie strict legate de gen. In special in anii 1980 si 1990, odata cu popularizarea miscarilor de emancipare si a subculturilor care contestau normele traditionale, conceptul de parfumuri unisex a inceput sa prinda contur.

Un punct de cotitura in aceasta evolutie a fost lansarea parfumului CK One de catre Calvin Klein in 1994. CK One a fost un succes masiv, nu doar datorita calitatii sale olfactive, ci si pentru ca a captat perfect spiritul vremii, reflectand dorinta tinerilor de a-si exprima identitatea fara a fi constransi de categoriile traditionale de gen.

Provocarile parfumierilor in crearea esentelor unisex

Provocarile intampinate in acest proces nu se limiteaza doar la aspectele tehnice legate de compozitia olfactiva, ci se extind la niveluri profunde de psihologie olfactiva, marketing si chiar identitate de gen. 

Una dintre cele mai mari provocari a fost gasirea unui echilibru intre notele olfactive care, in mod traditional, au fost asociate cu un anumit gen. In parfumeria clasica, trandafirul sau iasomia sunt considerate esente feminine, in timp ce notele de mosc sau piper sunt percepute ca fiind masculine. Parfumierii care creeaza parfumuri arabesti unisex trebuie sa reexamineze aceste asocieri culturale si sa creeze o compozitie care sa fie atragatoare si confortabila pentru toti cei care o poarta, indiferent de gen. 
Aspectele tehnice ale crearii unui parfum unisex aduc si ele numeroase provocari. Unele dintre cele mai utilizate ingrediente in parfumurile unisex sunt bergamota sau lamaia. De asemenea, notele verzi si acvatice sunt adesea folosite pentru a crea un parfum care este perceput ca fiind “curat” si “natural“.